Articole Similare

Sunt femeia perfectă. Sper să înţelegi asta, dragule…

Sunt femeia perfectă. Sper să înţelegi asta, dragule…

Într-o zi însorită, aproape spre toamna, încă buimăcita de întâmplările nefavorabile vieţii mele şi de oamenii care îmi trec prin viaţă, încă cu gândul spre munţi şi spre mare, încă fericită dar şi tristă, îmi socoteam amarul în fumul ţigării lui, pe care de mult timp nu-l mai suportam.
Priveam spre alt orizont, din nou altă lume, din nou alţi oameni de data aceasta vechi, nu noi. Din nou mutată şi, din nou altă casă. Aşteptam să mă liniştesc, de mult timp, aşteptam clipa în care aş  fi reuşit să mă regăsesc, într-un spaţiu unic. Nu mă mai mulţumea nimic, nici anii trecuţi, nici zilele şi nici nopţile, mă mulţumea doar el, cu fumul lui de ţigară pe care de mult timp nu-l mai suportam. Începusem să devin mult prea precaută, mult prea jalnică cu propria-mi viaţă, am început să observ mult prea multe lucruri şi, să nu mai am răbdare.

Începusem să devin perfectă, o femeie care simte, vede şi observă. O femeie care a cunoscut şi binele şi răul, o femeie care dacă probabil nu ar fi ştiut ce este iubirea, nu ar fi reuşit să îşi exprime perfecţiunea atât de uşor.

-Sunt perfectă pentru că sunt imperfectă. Mă pot declara aşa pentru că am învăţat să mă ridic de atâtea ori când am căzut, am învăţat să ascult şi să învăţ din greşelile celor care mie mi-au greşit.

Am devenit perfectă odată cu toate greşelile mele, odată cu toate eşecurile, lacrimile şi pierderile. Am devenit perfectă când am înţeles că nu pot schimba pe nimeni, chiar dacă fumul lui de ţigară mă enervează atât de mult. Am devenit perfectă, înţelegând, analizând şi contemplând prea atent la tot ce mă înconjoară. Plâng, râd, urlu, bârfesc prea mult, gătesc, spăl, am grijă de flori, de durerile mele şi ale celor din jur, judec, înjur, beau vin roșu şi mănânc prea multe dulciuri. Aşa îmi bănuiesc perfecţiunea, una imperfectă, o perfecţiune imbecilă, fără de care, aşa cum o spun de fiecare dată, m-aş ofili.

Sunt femeia perfectă, dragule! Pentru că te iubesc şi te-am acceptat în viaţa mea, exact aşa, fără să vreau să te schimb, fără să vreau să te alint mai mult decât trebuie.
Femeia perfectă aş putea fi eu, dragule, exact aşa cum nu te aşteptai sau ai visat vreodată. O femeie simplă, pentru că perfecţiunea locuieşte doar acolo.

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL