Înfăşoară-mă siropos şi cu graţie, dansează-mi gândurile şi ascultă-mă la fel cum asculţi muzica bună şi frumoasă. Târăşte-mă cu empatie prin visurile tale, mângâie-mi părul, iar goliciunea aceasta, pielea prea caldă şi umerii goi iubeşte-i cu gura. Desenează-mă, strânge-mă în pumnii tăi puternici, scrie-mă lumii şi declară-mă pierdută, iar apoi să mă cauţi peste tot. Fiecare colţ şi fiecare umbră, fiecare copac bătrân şi fiecare cărare îmi vor purta paşii. Voi peste tot, chiar şi în gândurile tale cele mai ascunse. Mă voi ascunde chiar şi sub pielea ta, iar prin sângele tău, parfumul meu va curge. Tu să mă cauţi şi dacă te plictiseşti, îţi dau răgaz, odihneşte-te, citeşte-mă, şi pictează-mă din nou.

Fă-mi viaţa o artă! Una pe care nimeni nu a auzit-o. O artă simplă, o gălăgie de sentimente frumoase, una în care doar cei mai renumiţi artişti se vor putea regăsi. Să nu ne înţeleagă nimeni, să fim diferiţi de restul. Nebuni şi artişti, cu iubirea în inima şi în tălpi, în palme şi pe tâmple. Să îţi fiu iubită şi amantă, iar tu să îmi fii artist. Să îmi desenezi viaţa în dungi strâmbe iar culorile ei să fie în nuanţe de verde, de galben şi roşu. Un câmp cu maci, un pahar cu vin roşu, o poveste erotică şi o sumedenie de versuri neînţelese.

Înţelegi? Desluşeşti aceste cuvinte? Îmi înţelegi cântecul şi dansul? Ochii şi buzele, pielea prea caldă şi muzica aceasta pe care eu mereu dansez? Îmi înţelegi cugetările şi aspiraţiile? Te rog să nu mă condamni şi să nu crezi că îmi doresc prea mult. Te rog să înţelegi că dacă viaţa noastră nu ar deveni o artă. O artă simplă şi pură, noi ne-am pierde, iar timpul nu ar mai da răgaz alegerilor noastre. Fără această artă totul s-ar risipi, amintirile, vorbele prea siropoase uneori, certurile şi iubirea noastră.
Hai să mulţumim lumea cu noi,să îi facem să zâmbească, să împrăştiem fericire în jur, să ne credem copii o veşnicie. Să dansăm prea mult, să călătorim şi exploram lumea. Să fim naivi şi proşti, să lăsăm arta să ne deseneze, să schiţeze fiecare moment. Să paralizăm acolo, în dungi şi culori, în linii drepte şi strâmbe, în copaci şi munţi, în mari şi tari. Fă ce vrei cu mine, doar că, te rog! Declară această fericire prea rară, o artă! Încredințeaz-o lumii și dă-i voie să îi inspire.
Să faci viaţa mea – o artă(eternă),
iar tu,
artist – timp iscusit veşnic pomenit.

 

Mulțumesc cititoarei pentru inspiratie si pentru titlu.