Atâtea lucruri, atâtea nopţi nedormite, nenumărate cuvinte schiţate fără rost pe foile acestea râvnite de prea multe ori de alţii.
Ţi-aş fi spus de mult timp, dragule, cum zilele mele au fost uneori atât de negre, atât de însetate după o speranţă, atât de jalnice, dar ar fi fost anost, lipsit de onestitate să te leg şi pe tine de toate stricăciunile mele.
Ţi-aş fi spus că uneori mă prefac că sunt oarbă, surdă şi nebună, dar am preferat să nu te sperii şi, să te las să mă descoperi. Ţi-aş fi spus că iubesc vinul roşu, dar apoi ai fi crezut că sunt o beţivă, ţi-aş fi spus că sunt rea, că nu iubesc iarna, că sunt enervantă, că mănânc prea multe fructe şi că ador pantofii ca orice femeie. Mi-aş fi dorit să îţi spun că sunt dependentă de natură şi că tot ce se află acolo mă inspiră, uneori, mai mult decât o faci tu.
Sunt sinceră, usturătoare, ştiu ce însemna: să suferi, să urli, să zbieri. Ştiu lacrimile cum îmi curg şi, mai ştiu că oamenii sunt răi, iar pentru mine orice om poate fi înşelător.

Ţi-aş fi spus dragule că iubesc viaţa atât de mult, încât, când mă gândesc cât de scurtă este, îmi vine să plâng şi să urlu fără ca măcar să fi cunoscut jumătate din ea. Ţi-aş fi spus că mă uit după femei pe stradă, pentru că îmi place să le admir, să le analizez şi, pentru că, pot fi sinceră atunci când observ frumuseţea lor. Iubesc misterul şi sunt spontană, îmi plac surprizele şi urăsc despărţirile, scriu versuri proaste uneori şi aberez în prea multe rânduri despre iubire pentru că, cu atât am rămas, să iubesc tot ce în jurul meu putrezeşte, să iubesc tot ce în jurul meu urăşte şi se eschivează de romantism şi melancolie. Ţi-aş fi spus că greşesc de prea multe ori ca să mă poţi ierta, că flirtrez şi că sunt mai deschisă decât marea cu toate amintirile ei. Vreau să mă pierd mereu printre amintiri şi să visez atât de mult, încât, la un moment dat aș putea să mă pierd şi de mine, de cea pe care toţi o ştiu altfel.

Ţi-aş fi spus de mult timp, dragule, cât de mult te iubesc, dar mi-a fost teamă să nu te sperii. Pun accent pe sentimente, iar atunci când arunc cu ele în cei din jurul meu, sperii, pentru că ele sunt profunde, iar pentru unii foarte greu de înţeles.
Ţi-aş fi spus că sunt mai mult copil decât femeie, dar am preferat să nu, pentru că aşa ai fi realizat cine sunt şi te-aş fi plictisit.
Ţi-aş fi spus de mult timp, timpul, dragostea şi iubirea, dar am lăsat lucrurile aşa, simple, pentru că altfel aş fi pierdut. Atunci timpul, acum iubirea ta.

Ți-aș fi spus multe lucruri până când nu aș mai fi avut nimic de spus.

Iar acum, încă nu ți-am spus nimic.


Cartea erotică o poți găsi aici: https://stylishedbooks.ro/produs/amantele-trecutului/