Am început să mă obişnuiesc şi, de acum, să înţeleg că toate acestea se întâmplă cu un rost, că toate înfrângerile se pot numi şi învingeri. Că până la urmă şi viaţa este o femeie, iar femeia, deşi este ridicată pe un piedestal în fața bărbatului – în acelaşi timp este declarată şi cea mai neînţeleasă.

Cam aşa este şi viaţa, ca o femeie aproape satisfăcută, niciodată mulţumită în totalitate, mereu cu nemulţumiri şi regrete, mereu cu neajunsuri şi lacrimi. Dar, oare, dacă viaţa ar fi fost numită de genul masculin, nu ar fi fost mai uşor? Dacă acest cuvânt atât de complex, unde încap toate bucuriile şi nedreptăţile ar fi fost bărbat şi nu femeie, ar fi fost mai simplu?

Speram, adunăm, iubim, ne îndrăgostim, mulţumim şi iertăm. Exact ca într-un cerc vicios cu marginile uneori curbate. Viaţa ne oferă atâtea schimbări, atâtea drumuri vechi şi noi, atâţia oameni şi minţi nesatisfăcute, încât, mă pot declara satisfăcută. Nu de suferinţă, nu de învingeri şi schimbări, ci de faptul că am avut norocul să le “gust” că am avut norocul “ să mă coc” şi, aşa, doar cu ajutorul lor să îmi înţeleg rostul.

Iar dacă viaţa a avut norocul să mă f… de atâtea ori, iar eu să pot declara,  că sunt aproape satisfăcută, înseamnă că timpul a fost un bărbat bun.

Carțile erotice le poți găsi  aici https://www.neverland.ro/carte/pachet-amantele-trecutului-volumul-1-secret-volumul-2-seductie-si-volumul-3-mister/