M-am liniștit, să știi.
Mi-am cules gândurile de nicăieri. Am închis ochii și pentru că te iubesc, ți-am oferit ce mi-am dorit să am și eu întotdeauna. Libertate. Am deschis brațele și te-am lăsat să zbori. Ești liber să-mi privești de la distanță, dintr-un cer pe care probabil nu îl vom îmbrățișa niciodată împreună, zâmbetul, nonșalanța, sclipirea din ochi și durerea din suflet. Suntem mai bine departe unul de altul. Știi, iubirea absolută, cea pe care noi am trăit-o nu poate fi înțeleasă de către oricine și, după cum se vede, nici de noi.
Nu știu ce am iubit mai tare la tine. Niciodată nu voi înțelege și nici nu îmi doresc. Te iubesc, da! Cu tine am învățat multe, atât de multe. Acum? Deși timpul nostru nu s-a consumat, zburăm, pentru că e mai bine așa.
Te iubesc așa cum nu am iubit, nu știu dacă prea mult, sau prea puțin, dar uite că dragostea aceasta nebună mă transformă.
Ești liber, îți ofer libertatea pentru că ai căutat-o prin ochii mei, dar din prea multă iubire e probabil să nu fi știut să ți-o ofer.
Ești liber! Așa cum un bărbat își dorește. Să nu mă cauți în alte femei și nici să nu vorbești urât despre mine.
Ești liber! pentru că știu…prin mine ți-ai dorit asta…
Poți achiziționa ultima carte scrisă de mine „Fă-ți defectele perfecte”-— https://www.neverland.ro/carte/fa-ti-defectele-perfecte-confesiuni/