Izbindu-mă de tine, tu umbră îndrăzneaţă
Am hotărât să-mi schimb încet şi-n siguranţă,
Calea ce mă conducea cu nonşalanţă,
Spre o lumină mult prea sclipicioasa.
Nu sunt ce alţii tot visează,
Nu sunt nici soarele de pe verandă,
Nici o lumină ieşită la-ntâmplare
În viaţă…
Nu sunt în simplul meu desen
Etern…
Decât mister.
Mă lupt să tot înving
Cunoaşterea de sine, cu e-ul
Ce poate mi se cuvine.
Nu umbra îndrăzneaţă mă veghează
Ci e-ul meu, ce încă îl mai caut
În aglomeraţie, in peisaje tumultoase.
